Home >> România ca spectacol >> Braşovul pedepsit de politicienii de la Bucureşti… şi trădat de politicienii „aleşi” de braşoveni

Braşovul pedepsit de politicienii de la Bucureşti… şi trădat de politicienii „aleşi” de braşoveni

Braşovul a avut dintotdeauna un spirit rebel. De aceea a fost de multe ori „răsplătit” în istorie cu mai puţină susţinere de la diversele diriguiri politice. Imperiale, regale sau… republicane. Încăpăţânarea şi tenacitatea negustorilor saşi, cunoscuţi ca faimă în toată lumea, le-a adus şi privilegii din partea vecinilor şi reprezentanţilor regali şi imperiali, dar şi mult foc şi sabie. Invidie şi trădare. Răscoalele şi manifestările curuţilor (cruciaţilor) au provocat şi acestea mare iureş. Iar în perioada iluministă şi paşoptistă, Braşovul a fost un veritabil focar de trezire şi consolidare a luptei naţionale, de cuprindere şi de dezvoltare a spiritului românesc, pe care s-a întemeiat mai târziu România Mare. Nu pe placul celor care nu ne vedeau cu ochi buni. Se vorbea în perioada interbelică de intenţia unor politicieni de a stabili capitala României la Braşov.
Centru al Regiunii „Stalin” la începuturile comunismului, dar deloc mândru de acest nume, în anii regimului Dej şi, mai ales, în anii regimului Ceauşescu, Braşovul a devenit al doilea centru muncitoresc şi industrial al României. Caracterul său de convieţuire multietnică (români, germani, maghiari, rromi, evrei, italieni, greci etc.) a putut absorbi uşor componente regionale româneşti, atât din sudul, cât şi din nordul, vestul, dar mai ales din estul ţării. Şalopeta albastră, îmbrăcată de muncitori stabiliţi la Braşov din toate colţurile ţării, înrolaţi în marea industrie braşoveană, a făcut din Braşov unul din simbolurile revoltei anticomuniste în tot Estul Europei. „Vânaţi şalopetele!” suna ordinul de zi al Securităţii şi Miliţiei (din dispoziţia PCR), în timpul protestelor de la Uzina de Autocamioane. Cu care s-au solidarizat şi muncitori din alte uzine, dar şi alţi cetăţeni ai Braşovului. Numai teama de Occident şi de sancţiunile politice şi economice l-au dat pe Ceauşescu înapoi ca reprimarea să nu se transforme într-o baie de sânge. Un an mai târziu, un braşovean, un schior, pe numele său Liviu Babeş şi-a dat foc pe pârtia din Poiana Braşov. În semn de solidaritate cu muncitorii „stegari” deportaţi şi în semn de protest împotriva crimelor regimului Ceauşescu. În Decembrie 1989, peste 100.000 de braşoveni au protestat în faţa actualei Prefecturi, fostul sediu al PCR, după ce un grup de protestatari din diverse medii ale Braşovului şi manifestanţi de la fabrica de avioane au riscat moartea şi arestarea încă din 21-22 decembrie 1989.
Acestea sunt faptele şi nu au legătură cu impostura revoluţionară, care a dat năvală la profit de pe urma unor certificate de luptători, merituoşi sau remarcaţi, obţinute prin fraudă. În jur de 100 de oameni au murit la Braşov, răpuşi nu se ştie de gloanţele cui,  iar alte câteva sute au fost răniţi. Nu ştiu ale „cui” legi şi poliţe „revoluţionare” au scos Braşovul de pe lista oraşelor martir. Pentru că, vezi doamne, morţii şi răniţii ar fi rezultat… după plecarea lui Ceauşescu.
Îmi amintesc că începutul acestui demers are obârşii politice locale. În timpul protestelor împotriva regimului Băsescu-Boc, primarul Gheorghe Scripcaru a dat jos însemnele de „Oraş Martir”, care marcau intrările în Braşov. Doar apelurile manifestanţilor din Piaţa Sfatului l-au obligat pe primar să pună la loc însemnele conferite prin lege şi justificate de realitatea istorică. Tot atunci, un grup civic de iniţiativă a readus în atenţia publică a Braşovului importanţa pe care ar avea-o în simbolica luptei anticomuniste europene gestul eroic al schiorului-torţă Liviu Babeş. Ridicarea unui monument reprezentativ Liviu Babeş ar fi onorat Braşovul, ar fi făcut dreptate şi ar fi consacrat ideea de oraş protestatar anticomunist. Atunci, tot primarul băsist-bocist-blagist Scripcaru a confiscat ideea, s-a împăunat cu ea electoral, că va face el şi va drege… statui şi monumente… Şi ne-a minţit încă odată ca pe proşti, cu tupeul carac­teristic al profitorului parvenit, care a mai păpat pentru asta nişte bani din bugetul local cu poveşti şi concursuri, dar fără materializarea monumentului.
Rămăşiţelor securisto-comuniste şi urmaşilor acestora de la Bucureşti nu le-a trecut încă supă­rarea pe Braşov. Deşi de la Revolta muncitorească din 1987 au trecut mai bine de 27 de ani. Spaima lui Ceauşescu a fost atât de mare atunci, încât, în vizitele sale de lucru, a ocolit o bună perioadă Braşovul. Şi i-a tăiat pe braşoveni, nu numai de la pofta inimii sale, ci şi de la toate fondurile de dezvoltare economică. Se vorbea în sistem că „tovarăşul” pedepseşte Braşovul pentru îndrăzneala pe care reprezentanţii clasei muncitoare braşovene au avut-o de a-şi manifesta liber nemulţumirea socială şi economică… Şi aşa a fost!
Din păcate, „corecţia” comunistă pentru rebelul Braşov a continuat inexplicabil şi după evenimentele din Decembrie 1989. Şi continuă şi astăzi. Sub ochii noştri, vreme de 25 de ani, s-au demolat (şi cu complicitatea tacită a unor lideri de sindicat obedienţi), toate marile industrii braşovene. Cele mai multe dintre ele, cu viaţă, cu forţă de muncă activă şi specialişti calificaţi.  Şi cu pieţe de desfacere stabile. Aşa au sunat acordurile prostiei politice triumfaliste, promovată începând cu un premier aventurier. Ironia sorţii, acum, deputat de Braşov… incompatibil… suspendat şi ce-o mai fi mâine! Dar şi acordurile PSAL, acceptate cu atât de mare uşurinţă. Autocamionul românesc, tractorul românesc, avionul şi elicopterul românesc, rulmentul românesc, chimia românească şi alte industrii concentrate la Braşov au fost distruse în mod criminal.
Şi politicienii braşoveni au dat o mână de ajutor la menţinerea „embargoului” politic anti-Braşov. Fie prosteşte, fie complice, fie cu ordin de serviciu, ca ofiţeri acoperiţi într-un sistem continuat mascat securistic. Degeaba am avut miniştri braşoveni (doi-trei-patru, şi de pe stânga, şi de pe dreapta) promovaţi în fruntea unor ministere de la Bucureşti! Degeaba am avut secretari de stat proveniţi din Braşov! Degeaba am avut zeci de deputaţi şi senatori din toate partidele! Ba am avut chiar şi un şef de serviciu secret… Braşovul a fost marginalizat cu neruşinare şi ţinut la index!!! Deşi are resurse, are oameni creatori şi produce zdravăn la PIB. Nu mai punem faptul că este chiar centrul ţării…
Să zicem că nu chiar toţi reprezentanţii Braşovului au fost nişte mămăligi. Unii meritau demult mătura votului nostru şi un şut în fund! Dar s-au „reales” şi aşezat singuri pe listele de partid şi pe colegiile uninominale. Ştiu eu miniştri şi aleşi locali, despre care se bârfeşte că şi-au cumpărat şi menţinut funcţiile politice şi executive… Cu bani grei, furaţi prin învârteli mono, bi sau tripartit, cu colectă din avuţia productivă a Braşovului! Ei s-au mulţumit să fure în cârdăşie. Unii cu alţii sau în grupuri de partid proprii, aproape toată averea Braşovului! De la cea imobiliară din jurul RIAL la cea economică din fabricile tăiate la fier vechi şi terenurile speculate fraudulos imobiliar. Şi s-au făcut „oameni”! Cu averi camuflate sau etalate fudul, după cum le este şi educaţia.
Puţini sunt cei care s-au bătut pentru obiective reale şi de durată la Braşov. Pot să supăr, pot să fiu şi contrazis, dar proiectul Aeroportului din Braşov este unul dintre acestea. Nu-l apăr de con­se­cinţele unor posibile fapte penale pe iniţiatorul acestui proiect. Dar, după încătuşarea sa, s-a oprit şi derularea proiectului de la Ghimbav. Nu iau în discuţie suspiciunile şi „mânărelile” din jurul licitaţiilor pentru acest obiectiv. Reanalizate… anulate… redirecţionate… stopate. Degeaba restaurezi cetăţi şi cetăţui (şi acolo s-au făcut învârteli!), dacă n-ai autostradă, şosele ca lumea şi aeroport! Cum să dezvolţi turismul şi industriile fără infrastructură? Arăta-ţi-mi un asemenea mare proiect pentru Municipiul Braşov şi-mi scot pălăria! Chiar şi din poza care însoţeşte acest editorial! Acum nu mai suntem Oraşul Stalin de altădată. Suntem în „Oraşul Scripcaru” de azi. Unde abundă chioşcuri, tarabe şi mii de stâlpi vopsiţi negru sau gri, floricele, steguleţe şi panouri publicitare şi alte mărunţişuri… Învârtite de aceeaşi clientelă primarială… Degeaba unii continuă să se uite chiorâş la Braşov!

About Ion Mânzală

ION MÂNZALĂ este jurnalist, realizator TV, scriitor şi editor de carte. Luptător vechi pe „frontul anticorupţie”, autorul locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Braşov.