Home >> România ca spectacol >> clătită-MANIFEST (cu portocale) BĂ, SE SCUFUNDĂ ROMÂNIA

clătită-MANIFEST (cu portocale) BĂ, SE SCUFUNDĂ ROMÂNIA

(Pamflet hip-hop de Ion Mânzală)
REFREN:
Bă! Se scumpeşte caloria!
Se termină sacu’
Băă! Se scufundă România…
I-au furat colacu’…
Bă’! Linişte! Ce dracu’!?

 

…Dar avem un preşedinte jucător
Care joacă geambarale pe popor
Dar avem un preşedinte brici
Care joacă bambilici cu licurici
Uite-aşa de mari şi-aşa de mici
Noi avem un preşedinte kitsch
Ce-a pocnit din boi pe lângă bici
Şi-acum râde parc-ar sta pe prici
Noi avem un preşedinte păcălici
Ce ne crede ţară de pitici…

 

REFREN…
Bă, se scumpeşte aspirina…
Bă, se scumpeşte motorina…
Naşpa, îmi abandonez maşina…
Bă, se scumpeşte porcu’ şi găina
Bă, se scumpeşte pipota şi oul
Dar se ieftineşte mortu’ şi cavoul…
Bă, se scumpeşte traiul şi vătraiul…
Bă, se scumpeşte ceaiul şi mălaiul…
Băăă, dacă se scumpeşte iar salamu’
O să scoale foamea neamu’!

 

REFREN…
Dar avem un preşedinte cool
Care n-a fost suspendat destul…
Şi acum se dă fentos fudul
Încordat în muşchii lui Hercúl
Ca să pară cel mai tuns bubul
Şi-ntre blonde unicul mascul
Şi-a fãcut şuviţa toată sul
Noi avem un preşedinte cool…
Dar avem o Ţară de inim-albastrã…
Că ne zboară viaţa vraişte pe fereastră
Şi cu toată avuţia noastră
Ni se fură anii, ni se fură banii
Bă, aici sunt banii…
Bă, aici sunt banii dumneavoastră!

 

REFREN…
Băăă… se duce naţia la vale
Învârtită-n joc de geambarale
Hă-hă-hă!…
O să fie criţă, bă…
S-o pupaţi la periniţă!
N-o să moară, c-o să-i dăm papară…
Şi-o ţigară… Ura şi la gară!
Ieşi afară, ieşi afară javră ordinară!

 

REFREN…
Bă’ o să chem frizeru’ să vă tundă
Hă-hă-hă!…
Dacă se scufundă…
Din şuviţa mea fecundă
O să-i facem Ţării fundă
Ca s-arate freş la baie…
Prea e Mioriţă laie şi bălaie
Înţărcată de Nea Ion Tataie
Şi jelind de Ceaşcă Nicolae…
Bă’, o să vă trag un bal ca de final
De să cadă Ştefan de pe cal
Şi de pe Columnă Decebal!
Bă’, eu sunt Traian şi sunt pe val…
Eu sunt lup de mare
Şi sunt, ca atare,
Cel Mai Tare…
Ooo! Avem un preşedinte de Titanic!
Ce costum tergal şi fes balcanic!
Ce şuviţă, mamă Mioriţă!
Tunsă, mulsă, rasă şi pestriţă…

 

REFREN…
Hă-hă-hă! Las’ să-nnoate, bă’
Să fie vioaie, să se-nmoaie,
Ca Ciuleandra la bătaie,
Să dea din picioare, să-i vedem buricul
Vom scălda şi scroafa, vom spăla şoricu’
Va cânta orchestra, va veni şi circul
Şi la urmã popii să vă ia cu dricul…
Bine că e-n apă, să se-nmoaie praful
Va dansa poporul, va cânta taraful
Şi de bucurie Ţara va fi udă…
Să se ude toată ca o paparudă!

 

De ceauşescofrenie am scăpat, de băsescofrenie încă nu…

 Poezia reprodusă mai sus este un manifest. Ea a fost scrisă şi distribuită ad-hoc manifestanţilor la protestele antibăsiste din perioada 2011-2012, sub formă de „clătită”. Am postat-o atunci şi pe blo­gul personal. Se dorea să fie chiar cântată hip-hop prin pieţe, dar „muzi­can­ţii” nu şi-au asumat textul.     Băsescufundăromânia era o realitate! Pe care scufundă­torul „Independenţei” se stră­du­ia din răsputeri să o rea­­­­­li­­zeze. Chiar dacă împo­tri­virea populară era mare,  „scufundacul” n-a putut fi aruncat peste bord… Cu toate opintelile tuturor. Fenomen?! Paranormal… prescris de celebrul Aleodor Manolea, ulterior dezis?! Sau pur şi simplu, pe româneşte spus, ne-am lăsat făcuţi ca nişte fraieri? Şi noi, poporul, şi politichia, cu fostul duet Ponta-Antonescu, cu Voi­cu­lescu, cu Năstase, cu Hrebenciuc, cu Iliescu, Constantinescu etc. Bă­sescu s-a suit „popular” peste noi, prima dată pe bune, în 2004. Că am vrut altceva. Un „mai­danez”, în locul „raselor” consacrate şi cu pedigree. Apoi s-a repetat la Cotroceni, prin fraudă, în 2009. Şi ultima, bis-tris, la referendum, „cu pilele” interesate de afară… Cum de a fost posibil? Mă număr printre milioanele de fraieri care au făcut acest lucru posibil, cu votul. Ulterior nu l-am mai putut întoarce, cu toată opinteala de „Jos!”. Nici măcar cu refrenul inventat de poliţiştii revoltaţi, care au aruncat cu caschete­le… în… „Ieşi afară, javră or­dina­ră!”

 

De la plânsul lui  Băsescu, la glonţul lui Năstase

 

 … Când ne-a prostit prima dată (şi pe mine, recunosc, berechet!) a fost, nu plânsul scremut înduioşat pe obrazul colegului de Secu, Stolo. Ci ricoşeul unui glonţ de vână­toare, marca Năstase, rătăcit   la televizor şi extras parcă din „Moar­tea căprioarei şi ie­pu­­raşului”, recitată de Cristian Tudor Popescu. „Nu vă în­du­io­şează ochii acelui iepuraş sau acelei căprioare împuşca­tă?… Şi astfel vânătorul pre­zidenţiabil Năstase a devenit „fazan” prezidenţiabil… Un fel de „Credeţi în Dumnezeu, domnule preşedinte?” rostit pe dinafară, după un antrenament cu Ion Caramitru de Emil Constantinescu  şi… gata cu Iliescu, în 1996. Psihologia şi manipularea cu televizorul  şi şablonul nu funcţionează de ieri de azi. Nu ştim nici acum dacă era mai rău sau mai bine cu Năstase sus şi cu Băsescu jos şi nu invers, cum fu… Practic, România ultimu­lui deceniu s-a „jucat”, ca spec­tacol televizat, între plânsul lui Băsescu şi glonţul lui Năstase. Şi nu cel virtual evocat la televizor de „Mafalda” al presei dâmboviţene – cât doi Cristoi şi doi Brucani la un loc – CTP… Ci glonţul real, tras dintr-un revolver, cu care  Adrian Năstase chiar a vrut să-şi zboare creierii… evitând astfel ieşirea din casă cu că­tu­şe, cum îl aştepta Băsescu… A ieşit cu capul sus, pe o targă.
„Ce blestem pe poporul român să fie nevoit să aleagă între doi foşti comunişti!”… ne căina, în aceeaşi finală elec­torală, precupeţul flotei co­merciale a României.    Băsescufundă „Indepen­den­ţa”… Băsescufundă Flota navală… Nu e o exagerare pam­­fletul „Băsescufundă Ro­mânia!” Colacul de salvare sare de unde nu te aştepţi. Că de Johannis este vorba, sper să nu fie un colac peste pupă­ză pentru România…
A doua prosteală a fost pri­ma suspendare, pripită ca o mămăligă, făurită de cei 322 de parlamentari mânaţi în lup­tă de cuplul Hrebenciuc – Voicu­lescu, ambii acum „re­­­­zol­­va­ţi”. Atunci poporul a fost alături şi a votat „victima-preşedinte”, în loc de „hainii” suspensori. Suspendacul a fost pus la loc de popor şi, recu­nosc, am făcut parte şi eu din  vruta poporului. Şi m-am „au­to-suspendat” public, solidar cu „javra”… Asta e! Asta a fost! Cu toată ţopăiala pe­sedistă din jurul lui Geoană – „Mihaela, dragostea mea”, cu toţi banii miliardarului încătu­şat azi per acest motiv, Ioan Niculae, succesul  a fost o zi-două… Băsescu i-a luat la cotonoage pe Blaga, Videanu, Berceanu, Boc să mobilizeze toţi securiştii din Diaspora şi ne-a mai încălecat odată. Apoi, la a doua suspendare, pe bune şi cu ceva popor în stradă, nu s-a clintit. Şi nu mai  avem nicio vină noi ăştia toţi fraierii păcăliţi de „bi-suspendatul”.
Chestia este că povestea nu se mai termină, nici cu schimbarea sufixului „Escu” din fruntea României. Şi sindromul de „marinar-călăreţ” şi noi ca „vapoare-căluţi” nu i-a dis­părut. Cu tot dorul de „ţe­lina” pusă beci şi cu mai toa­te neamurile băgate în do­sare pena­le, „Bă­sescu­fun­dăro­mâni­ca”,  încă ne face agenda publică. Înjură, postează, scufundă tot ce mai poate în jurul său… frăţior, cumnăţică, ginerici, cuscruleţ, Na-na! Şi ce va mai fi! Nexam partid, nexam SRI, nexam DNA, nexam Occident… Marinar în derivă! Şi cu „silă” de cei trei pe care cică tot el i-a făcut oameni grei: Coldea, Kovesi, Lidia Stanciu… Ale naibii slugi nerecunos­că­toare!
Pentru că ne-a călărit 10 ani, nu e de vină călăreţul, ci noi, „căluţii”. Că am vrut un baci de turmă neaoş şi cu tupeu, care dă capete-n gură, pizduie, hăhăie, confiscă telefoane mobile, ameninţă, dă de mal şi cu ţaţa din dealul sinis­trat… E greu de spus ce ar fi fost dacă ar fi fost invers… El şi-ar fi tras un glonţ? Sau ar fi pişat ochii în public şi hăhăit la oglindă în baie? Marea „ctitorie” politică pe care şi-a etalat-o singur, ti­nichea, este… Anticorupţia. Păi, aşa o fi. Aşa  este, dar iată că, de când nu mai îi el sus, anticorupţia asta funcţionează şi mai vârtos. După cum în­suşi dânsul zice. Este prematur să facem un bilanţ cât de mare era dihania asta, la Corupţie mă refer, în vremea lui Năstase şi cât a devenit de mare în vremea lui Bă­sescu. Să nu se supere pri­mul, dar al doilea a avut-o… mai mare şi mai tare… corupţia, vreau să zic. Probabil că până la sfârşitul acestui an vom avea bilanţul complet al acestei perioade, între plâns şi glonţ… Şi atunci vom putea şi noi alcătui ediţia completă a „Dic­ţionarului corupţilor”.

 

Securistul Băsescu a condamnat comunismul… Vadim şi Iorga i-au arătat pisica vărgată

O altă „emblemă” cu care a sedus, de astă dată… telectualii… alde Pleşu, Pipidi, Lii­ceanu, Tismănică, Pora ş.a. a fost condamnarea de ope­retă a comunizzzmului! Cu doi-trei „condamnaţi”, cel mai dihai… Vadim, că a scris ode… Nici „tribunul” nu s-a lăsat mai prejos. Ajutat de senatorul braşovean Nicolae Iorga (funarii au dat bir cu fugiţii!), Vadim a etalat o pânză mare, cu un Băse dungat, pe care  a scris vizibil-vizionar „Puşcăria mafio­ţilor!”. Cam asta ur­mează… Desigur, după ce doamna Udrea îi va aşterne covoraş roşu, după ce va da cu mopul pe holul arestului…

About Ion Mânzală

ION MÂNZALĂ este jurnalist, realizator TV, scriitor şi editor de carte. Luptător vechi pe „frontul anticorupţie”, autorul locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Braşov.