Home >> România ca spectacol >> De la „moara” lui Morar, la „sfoara” lui Kovesi…

De la „moara” lui Morar, la „sfoara” lui Kovesi…

Poporul telespectator, să­tul de atâta hoţie în scumpa noastră Românie… a vrut „sân­ge” politic la televizor. Şi a avut! DeNeAtinşii până mai ieri alaltăieri, ca la un semn,  au fost nu doar atinşi, ci şi prinşi. Nu se ştie de unde a ve­nit „Arătarea” cu degetul… Unii zic, cârcotaş, că pe ruta Tran­satlantic – Deveselu, înainte să ni se pună scut deasupra. Dacă ne atacă, Doamne fereş­te, ruşii sau turcii, ca al­tă­dată, mai în glumă mai în serios, noi avem scut. Şi bom­bele cad direct în plasă, ca mingile de fotbal… Bine ar fi! Nu să cadă, ci să avem plasă…
Dar cum să te aperi de „ai noştri”?! Care au furat de au zvântat! Şi au făcut rău Româ­niei. Inamici din interior, cât „externii” în al treilea război mondial, dacă s-ar fi produs, Doamne fereşte. Se vorbeşte de peste 200 de mi­liarde de dolari duşi în toată lumea, cu sprijinul „aliaţilor din inte­rior”, în cei 25 de ani după ma­­rea ciuruială din decembrie ’89, începută la Timi­şoara şi sfârşită la Tâ­r­­­go­vişte. Nu exis­tă încă o estimare a fu­ră­ciuni­lor românilor de către ro­­mâ­ni, furăciuni băgate în con­­turi cu la­căt, off-shore-uri, cash, lingouri, tablouri şi bănci autoh­tone etc.! Decât, sperăm, în ser­­­ta­re­le SRI! Aveţi grijă, domnule Coldea, domnule Helvig şi care o-ţi mai ajunge  pe acolo, de aceste sertare să nu zboa­re !…
Astăzi aşteptăm gură-cas­că în faţa televizorului de la  DNA, cum am aşteptat şi de la ANAF. Nu doar să ni se fa­că dreptate cu cătuşele în loc de brăţări aurite, ci şi să  ne recuperăm măcar o parte din banii furaţi de miniştri guvernelor hrăpăreţe. „Recupe­ratorii” lefegii ai poporului pot fi nu doar inspectorii fiscali cu chitanţierul, ci şi pro­curorii şi judecătorii, când e finalizată treaba cu hoţia. Vechiul PNA, cu vestitul pro­curor Amariei şi primele di­recţii teritoriale, era mai mult un fel de ping-pong între grupările rivale din PSD. Asta şi pentru faptul că, „hăi” din stânga, fiind şi primii la guvernare, erau şi primii la „cu­metria capitalis­tă”, cum o nu­mea tătuca Iliescu. Primul ochit, primul lovit, Ga­briel Bivolaru, parlamentar PSD! În jurul căruia imediat au fă­cut scut, în frunte cu Năstase, apărătorii săi de partid.
Mai târziu, „vânătoarea”-vrăjitoarea s-a îndreptat spre fosta guvernare CDR-istă. Unde a căzut şi primul, în ordine cro­no­lo­gică, dintre mi­niş­trii guvernelor noastre mioritice, Ioan Avram Mure­şan. Mai târziu, Avram… l-a tras după el şi pe Decebal… Tra­ian Re­meş, pri­mul dintre miniştri de finanţe căzut în păcat. Dincolo de „caltaboşii” deveniţi celebri şi balercile de vin, s-ar putea crede că Băses­cu s-a „răzbu­nat” pe bietul ardelean cu accentul apăsat, nu pentru că nu l-a chemat şi pe el la caltaboşi şi la vin… Sau pentru că acesta a introdus impozitul pe scau­nul de la cârciumă… Ci  pentru faptul că Remeş era şi De­­cebal şi Traian în acelaşi timp, iar Băsescu era doar Traian… (onomastica Mircea era la frate-su, care a urmat mai târ­ziu şi el la parchete).
Mai apoi, ceva plevuş­că în tolba flămândă de „draci”, ca în turbinca lui Ivan… Cam fleş­căită iniţial… Nişte prima­ri şi vice­primari „valoroşi” din pro­priul partid, cărora Preşe­dintele Chio­râş-Porto­cală voia să le arate pisica… Antonie Ban So­­lo­mon „închina” astfel Cra­iova. Şi amin primărie… Hai la puşcărie! Între timp,  Solo­mon a ieşit, dar a intrat… David (cel de la Interne!).

Băsescu… invers decât Năstase

Multă vreme, se credea şi se ştia că procurorii, inclusiv cei DNA, ascultă doar de po­runcile cele mai de sus… Eti­cheta de  „Zeus!” nu a fost o glumă. Dacă Năstase a fost „moale” şi n-a vrut să des­chi­dă „cutia Pandorei”, închi­zând ochii la slugile care i l-au servit, pe tavă (citeşte Flotă!) pe cel mai important adversar şi contracandidat la Cotroceni, Băses­cu a făcut invers. A ras tot ce putea de la adversar,  râ­zând şi plângând… A etalat pe toate gardurile ţării şi lumii rufele murdare ale corupţiei.  Corupţoi, dar nu de la noi!  Zmei şi parazmei, doar de la ei! Nici auto-glonţul tras într-un moment dificil nu l-a putut salva pe liderul PSD de „mul­ţu­mirea” specific băsistă.

„Mo­rarul”, pus de Bă­sel să macine clasa politică de pe contra şi pe toţi oponenţii săi „interiori”, a dat drumul la „u­tilaj”. Fix la porunca „stă­pâ­nu­­lui”! Daniel, nu cel prea­fe­­ri­cit, s-a ales şi el post-­ fac­­­­­tum, pe lân­gă ocările şi afuriselile purtă­to­rilor de cătuşe la televizor, cu ditamai postul de judecător… Taman  la CCR, de unde va ajunge la o pensie de baştan. La „moa­ra” lui Morar Daniel s-au măcinat „neghinovaţii”, eta­lân­du-şi că­tuşele care mai de care mai în gura mare şi mai ame­nin­ţă­­tor la televizor. Şi fostul „Ra­fo-Jafo” de la Ba­cău. Şi primarul inter­Boc al Clujului, Apostol. Dar şi Gigi Becali, înainte de a-şi parca maşina de europarlamentar (nu aia furată şi recuperată!) fix în curtea de la Strasbourg. Au urmat „Greii din fotbal”. Şi iarăşi Becali. Care l-a tras după el şi pe fost minis­tru al Apă­rării şi pe un fost şef al Marelui Stat Major, cu dobo­râre de grade cu tot.
Zornăitul cătu­şe­lor la te­levizor, finalizat obligatoriu cu „cazarea” la „Mititica”, pu­tem spune că a devenit titlu de glorie, abia când, urmaşa la „măciniş” a lui Morar s-a numit baschetbalista-procuror Codruţa Kovesi. Rotită şi ea ca un cadru de nădejde ce era, de la PG la DNA. Rimează, şnur, nu? Dânsa, la început, nu putea ce voia şi aştepta toa­tă lumea… Adică pe toţi şi din toate părţile politice. Că încă avea ombilicul legat! Şi de blonda mamă „Eva”, dar mai ales de… marele tata, care nu era Adam, ci Traian… Cam de prin august trecut, când toa­tă lumea ştia şi abia aştep­ta, Kovesi şi-a scurtat singură buricul. Iar „Moaşa” de la Si­biu (nu pot să-i spun Moş, că încă e tânăr!) i-a bilibistrocizat definitiv agăţuşul…

 

Dicţionarul „cioclo… pedic” al corupţilor!

Un celebru personaj al celebrului Caragiale, bâlbâit şi agramat, cum sunt mulţi dintre clienţii de vază ai la fel de celebrului de azi DNA, chinuia, aşijderea, biata limbă română, silabisind neaoş, după cum îi suna lui neologismul „enciclopedic”… Marele dic­ţio­nar anti­co­rup­ţie, care se scrie în direct aproape în fie­care zi, este abia pe la primul sfert… Urmează, nene, pagini şi nume grele…   Dau acum o lis­tă fugară pe scurt, aşa cum îmi vin în min­te candidaţii şi admişii puşcă­riaşi şi puşcă­riabili, fără a intra în detalii. Mitrea şi Fenechiu de la Trans­­porturi, başca Ne­colai­ciuc. Sereş şi Videanu de la Economie. Udrea de la tu­rism şi dezvoltare. David şi, pro­babil, Câinele Vasile, în lipsa lui Blaga, de la Interne (că de indispensabilul Gabi Oprea nimeni nu poate zice nimic).  Babiuc de la Armată, Adom­niţei de la Jus­ti­ţie. „Abramburica” şi Fune­riu de la E­du­caţie. Sandu de la Te­le­co­municaţii şi nu bag mâna în foc nici pentru Nica. Re­meş şi Vâlcov de la Finanţe. Şova, după ei. Cei trei mari sfo­rari de partid şi de stat, Hrebe, Miki Şpagă şi Ru­şanu, catego­rii speciale. Bica Antimafioata şi „Animosul” Geor­gescu. Plus o dubă de primari mari… Pi­nal­ti, Pendiuc, Motoc, Stavarache întors acasă, Vanghelie, Ma­zăre, Boş­co­dea­­lă… nu-i mai ţin minte pe toţi… Şi un micro­buz de preşe­dinţi de consilii judeţene, nu le mai dau numele… că îmi ia o coloană. Şi un autocar întreg cu parlamentari de toate etniile şi culorile po­litice… Cam asta înseamnă „turis­mul” DNA, în plin avânt…

Fiecare caz în sine a fost un spectacol din marea tragi-comedie România ca spectacol. Un fost premier cu un mizilic şi ăla nedovedit… Şi se mai pre­gă­tesc vreo doi foşti dacă nu mă înşel. Diicoţi, din coţi şi din coate, pe ramuri, pe mi­nistere şi pe partide a­vem „di tăţi”… Ce se aşteaptă cu sufletul la gură, ştie toată lumea. A început sezonul la pre­şe­dinţi… Mistreţii lui Ţiriac şi „ministreţii” lui Ponta şi Boc, vor păli pe lângă „urşii” urcaţi pe vot în copac. Şi au prăpădit România! Fie cu gloanţe adevărate şi gogoşi televizate, fie cu flote dispă­rute în ceţuri marine… Sau cu blejnari, co­coşi, cocoşei şi bercei… Vai de ei!…
Am lăsat la urmă şi nu în­tâmplător, războiul fratricid între cele două braţe ale Secu­rităţii. Dez-unite, dar unite fiecare, unul în jurul lui Dan Voiculescu, iar celălalt în jurul lui Traian Băsescu. O lup­tă în­tre doi „di­no­zauri” sau, mă rog, ce-a mai rămas… Dacă pri­mului i s-a spus, potrivit cu înfăţişarea, „Varanul”, al doi­lea reptilian, pare mai de­grabă un crocodil feroce. Lupta ar pu­­tea continua, chiar şi cu amândoi după gratii…
Ne place, nu ne place, asta e! Odată şi odată tot trebuia să se întâmple. Poporul telespectator vrea dreptate. Şi a început s-o aibă… Nu vă lă­saţi, fraţilor, daţi năvală cu toţii la DNA!…

Reptilienii nu se mai dau pe ape şi pe uscat, ci pe Facebook…

Postacii sunt acum cea mai nu­meroasă categorie „socio”.  Avantajele satului glo­bal. Se poate posta de o­riun­de, orice. Poţi să fii pe munte, pe mare, în beci sau în cramă. Poţi să fii pre­şe­dinte sau fost. Nici nu-ţi mai trebuie purtător de cuvin­te. Ţi le porţi singur, in­­di­ferent câtă carte ştii. Cea mai postacă din ultima vreme a fost doamna cu ţelina. Şi Năstase devenise blogger, după ce fusese de toate. Voiculescu, văzut de duş­mani ca un varan, postează şi dânsul, cum îi vine. Şi încă bine. Acum că toată lumea a deve­nit „feisbu­cis­tă”, şi Bă­sescu a început să se înde­letnicească cu „feisbucul”. Cul­mea-i că şi Johannis o face… şi câţi ca ei, de nu mai are bietul om loc să-şi posteze o reţetă de varză sau o poză de familie. Reptilienii mari au invadat şi virtualul. E vai de şopârle şi de alte târâtoare!

Cât a dat cu mucii-n fasolea naţională preşedintele-bucătar şef, noi am fost doar consumatorii de meniu televizat cu el mestecător. Nici o legătură între onomastica pre­zidenţială (Băse!) şi fasolea naţională… Dar ca şi fasolea, el mai şi fâsâie… Fâsâie lângă şi prin gard. Pe postul de băţul băgat prin gaură şi frecat. Evi­dent, în ograda noului prezident… Că ştie una, dar nu ştie alta. Deşi e profesor s-ar putea me­dita cinstit cu fostul…
În postăcăraia sa, evident şi în sfârşit, Băse sare în apă­rarea Udrei. Şi comite, postă­cindu-se, enormităţi, care pot fi luate ca atare. Dânsul, cică, asistăm la „guantanami­zarea” României. Şi că la Guantana­mo, fraierii ăia de terorişti sunt… terorizaţi până declară ce vor să audă ofiţerii CIA… Aşa şi DNA-ul… tot Băse di­xit… te bagă la beci până când spui ce a spus delatorul. Şi zice că aşa a păţit-o Udrea. Cred că lui Băsescu i-a sărit axa. Ori el a a sărit de pe axă. Axa lui nu mai duce către O­bama, ci cam către Putin. Ori­cum, noua axă e acum pe Merkel. O ştim şi se vede.    Pos­taci amândoi, vechiul şi noul preşedinte se dau în bărci, că… cam asta este… „Băsescu e postac şi vocal” a găsit de cuviinţă Johannis să-l dojenească pe cel care încă se mai crede călare pe Co­tro­ceni… Şi nu pe Ţelină… Că au pus-o la beci…
Într-un ziar viitor, promit că voi reproduce po(i)ezia-manifest „clătită”, pe care am scris-o şi rulat-o sul… în vremea când Marinarul dădea vârtos cu oiştea în gardul Ro­mâniei şi nu se mai dădea dus. Nici cu referendumul poporului şi nici cu cei „doi într-unul”, Ponta-Antonescu vreau să zic. Noi îngheţam în stradă. Protestam şi la Bra­şov, şi la Bucureşti şi prin alte părţi… cu „ieşi afară, javră ordinară!” Dar javrele boceau boceau bo­ceau! Până ce Boc a căzut în faţa stră­zii, mai rău decât în culise la Gheor­ghe Andrei.
Acum, că postacul Băse vrea să se ascundă în pădure la Scroviştea, ca să nu-i spargă poporul geamurile, mi-e tea­mă că o să rămână doar virtual. Şi să ne bântuie, stafie…

About Ion Mânzală

ION MÂNZALĂ este jurnalist, realizator TV, scriitor şi editor de carte. Luptător vechi pe „frontul anticorupţie”, autorul locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Braşov.