Home >> Corupți >> Miliardari pe banii noştri

Miliardari pe banii noştri

Anii 1989-2006 vor intra în istorie ca perioada “capitalismului sălbatic”. Nu că de la 1 ianuarie 2007 (data aproape certă a aderării) nu vor mai fi posibile afacerile oneroase, ele se întâmplă şi în ţările Uniunii, însă ponderera lor va scădea drastic faţă de ce este în prezent.

Unul dintre demersurile de presă cele mai nocive pentru capitalismul românesc – este foarte interesant faptul că toată clasa politică românească refuză să utilizeze acest termen – este celebrul “Top 300 Capital”, o iniţiativă altfel de succes, care însă nu face altceva decât să ofere notorietate şi un fel de legitimitate unor “miliardari de carton”. Astfel, mass-media a preluat şi amplificat o serie de “oameni de afaceri” care nu este foarte clar cu ce se ocupă în afară de o viaţă mondenă, gen Irinel Columbeanu, prosperi oameni de afaceri cu datorii imense la bugetul de stat precum fraţii Micula, sau persoane îmbogăţite pe seama unui singur client: statul.

Capitalismul nu are o imagine bună

În toţi aceşti ani a fost compromisă ideea de capitalism şi avere. Mediul de afaceri românesc este mai degrabă învăţat să facă afaceri cu statul sau să profite de un cvasimonopol, ceea ce face ca şi imaginea “capitaliştilor” să nu fie una foarte bună. Puţine sunt companiile despre care se poate spune că performează într-un mediu concurenţial şi nu primesc un “mic ajutor” din partea statului.
Omul de rând vede în spatele fiecărei bogăţii acumulate o faptă penală. În vreme ce el se zbate cu salariul mizer, cu inflaţia, cu taxele şi impozitele tot mai mari, asistă la îmbogăţirea peste noapte, la averi sfidătoare, la opulenţă strivitoare, iar izvorul acestora nu este neapărat munca, strădania cinstită, ci, cel mai adesea, sorgintea se află în malversaţiunile din privatizare, la afacerile dubioase pe seama statului, din “fructificarea” poziţiilor politice şi administrative dobândite pentru apartenenţa la un partid.
Un rol important l-a avut şi presa, care a mediatizat constant “oamenii de afaceri”, indiferent de categoria lor, personaje de tipul Gigi Becali sau Irinel Columbeanu prezentaţi ca “oameni de afaceri”.
La fel de importantă a fost lipsa de atitudine a Justiţiei în cazul unor jafuri flagrante, cum au fost Bancorex, Caritas, SAFI, FNI în care vinovaţii au rămas nepedepsiţi.
În aceste condiţii, IMM-urile, care într-o economie sănătoasă sunt motorul dezvoltării, sunt incapabile să se dezvolte sănătos, perpetuând şi ele modelul companiilor mari.

Statul, un fraier intenţionat

Reţetele de îmbogăţire pe seama statului sunt foarte simple.
Pe baza sprijinului politic, se obţin contracte generoase cu statul, contracte pe baza cărora contribuabilul ajunge să plătească de zece ori mai mult decât dacă ar fi fost organizate licitaţii corecte. Cel mai banal exemplu, înlocuirea bordurilor din Capitală în fiecare an, deşi în 90% din cazuri nu este nevoie. La fel asfaltările, tot Capitala fiind de pomină aici cu asfaltarea bulevardelor din centru, deşi acestea erau în stare bună.
Se achiziţionează echipamente de care este sau nu este nevoie şi care stau apoi nefolosite cu anii până când se deteriorează şi nu mai pot fi folosite.
Achiziţionarea de active de stat subevaluate. Reţeta în acest caz: un director “de-al nostru” falimentează cu bună-ştiinţă o companie de stat, care ajunge să acumuleze datorii importante, iar pentru plătirea acestora se vând activele (mult subevaluate) unor “oameni de afaceri” “atenţi” cu cine trebuie.

Învârteli cu terenuri la Braşov

Afacerile imobiliare sunt cea mai utilizată metodă de îmbogăţire, pentru că este foarte simplu de realizat cu sprijinul deloc dezinteresat al primarilor. Printre cazurile cele mai cunoscute care au apărut în presa centrală se numără cel al braşoveanului Maori Zinger în complicitate cu Primăria Braşov şi “moştenirea Movilă” de care au profitat apropiaţii primarului constănţean Radu Mazăre.
Atât presa centrală (de exemplu “Adevărul”, în mai multe rânduri, “Curierul Naţional”, sau “Evenimentul Zilei”), cât şi cea locală au descris mecanismul prin care omul de afaceri israelian Maori Zinger a ajuns “stăpânul” unor proprietăţi imobiliare de invidiat. El a intrat anul trecut în Top 300, realizat de revista “Capital”, cu o avere estimată la peste 200 milioane de euro.
Prima ieşire la rampă a lui Zinger s-a petrecut în 2002, avându-l ca sfetnic pe “generalul Matei” (implicat într-un caz de luare de mită ce l-a avut ca protagonist pe omul mafiei casaleze, Ricardo Orlandino). Mascat, Maor Zinger a finanţat un cotidian local, dar la Registrul Comerţului figura soţia falsului general Matei, care fusese reţinut în cazul Orlandino. Colapsul de la Romradiatoare, printre acţionarii căreia se afla şi Mircea Lucescu, i-a creat lui Zinger o posibilitate de a-şi lărgi afacerile. Prin firma Tivina SRL, a participat la licitaţia organizată de Direcţia Finanţelor Publice. Deşi Romradiatoare SA solicitase înscrierea în baza Ordonanţei 26 a eşalonării datoriilor la bugetul de stat, a pierdut terenul în favoarea SC Tivina SRL. Antrenorul Lucescu a ieşit înfrânt, după ce investise 300.000 euro la Romradiatoare. Altă afacere dubioasă: printr-o decizie a oficialităţilor locale, Zinger ia în concesiune un teren în cartierul Bartolomeu, prin firma Tivina SRL. Afacere profitabilă, având în vedere că terenul a fost concesionat cu o redevenţă anuală de 0,5 USD/metru pătrat.
În toate aceste “tranzacţii” care au urmat concesionării sunt implicate persoane din anturajul actualului primar al Braşovului: soţie, cumnată, sponsori din campania electorală. Ciudat este că Scripcaru, în calitate de consilier local, viceprimar şi apoi primar, a semnat multe dintre aceste documente. Atât din partea administraţiei, cât şi a concesionarilor.
Subconcesionarea terenului municipalităţii s-a făcut prin contracte succesive de vânzare-cumpărare între concesionar şi concedent încheiate la notar. Terenul mult-râvnit este situat la ieşirea din Braşov spre Bran, unde există un puternic vad comercial. Suprafaţa este garnisită acum cu un mall şi un cinema multiplex. Din informaţiile noastre, firma DEPCOM a soţiei lui Scripcaru a plătit către DIP&GIP în jur de 1,5 miliarde de lei şi a încasat de la Atlanta House peste 80 miliarde de lei, la interval de numai un an… Profitul este de peste 2 milioane de euro.

Moştenirea Movilă

Despre moştenirea Movilă au scris pe larg “Academia Caţavencu”, “Adevărul” şi “Cotidianul”. Doamna Alina Movilă Buzescu solicita de ani buni retrocedarea unui imobil şi o suprafaţă de teren de 98,66 hectare, din Constanţa, în calitate de moştenitoare a unui anume Jules Movilă. Mii de asemenea dosare zac nerezolvate în primărie încă de pe vremea ţărăniştilor. În acest caz însă, pe data de 11 decembrie 2001, se prezintă la primărie Georgică Giurgiucanu, care depune o solicitare de retrocedare în numele doamnei Buzescu. A urmat apoi un studiu efectuat de Primăria Constanţa, pentru a se găsi o soluţie de despăgubire a solicitantului. Concluzia studiului a fost: “Terenul revendicat este ocupat în totalitate de locuinţe, spaţii comerciale, alei, construcţii industriale şi alţi proprietari”. În aceste condiţii, cererea de retrocedare formulată de Alina Movilă Buzescu a fost respinsă. Se menţionează că imobilul nu poate fi restituit în natură şi că drepturile izvorând din notificare au fost cesionate între timp către Georgică Giurgiucanu (omul de încredere al primarului Mazăre), Măriuţa Maria, Cristian Borcea (preşedintele executiv al clubului Dinamo) şi SC “Habitat şi Ambient” SA. Dispoziţia lui Mazăre mai stabilea şi valoarea imobilului revendicat la 3.592.450 euro, cuantum în care primăria a propus compensarea cu alte 36 de terenuri situate în staţiunea Mamaia, zona peninsulară, Satul de Vacanţă, Bulevardul I.C. Brătianu, Bulevardul Lăpuşneanu şi zona serelor din cartierul Palazu Mare.
Terenurile primite la schimb au suprafeţe cuprinse între 135 mp (un teren din rezervaţia arheologică şi arhitectonică din zona peninsulară, evaluat la 17.000 de euro) şi 72.800 mp (un teren situat în nordul staţiunii Mamaia, evaluat la 1.800.000 de euro). Interesant este faptul că soluţionarea dosarului a fost urgentată abia după ce proprietarul real a semnat un contract de concesiune a drepturilor litigioase cu grupul “recuperatorilor”, condus de Georgică Giurgiucanu. Ei au fost probabil şi motivul pentru care Radu Mazăre a semnat cu atâta largheţe actele de compensare. De altfel, pe o parte din aceste terenuri s-au demarat deja proiecte de anvergură. Este cazul unei parcele de pe Bulevardul Lăpuşneanu, unde grupul lui Giurgiucanu a obţinut deja aprobarea pentru construirea unui imobil P+6, cu viitoare spaţii comerciale şi locuinţe. Zona cu pricina este considerată ultracentrală.

About admin@miscarea