Home >> România ca spectacol >> Trăiască în onor poporul telespectator! Trăiască actorii! Trăiască regizorii ţării!

Trăiască în onor poporul telespectator! Trăiască actorii! Trăiască regizorii ţării!

Asta e. Asta suntem. Un po­por spectator. Sau, mai bine zis, un popor tele­spec­ta­tor. Ne uităm unii la alţii, alţii la unii şi ne mi­nunăm. Mai şi râdem, mai şi plângem. Bine că nu ni se întâmplă chiar nouă… So­cietatea de consum a creat şi acest pro­­­dus cu sindrom de de­pendenţă: pri­vi­tul ca la spectacol!
Uneori suntem şi actori. Nu tot poporul. Ci doar unii-alţii.Aleşi sau iviţi. Înce­pând cu Ion Ca­ra­mitru şi celebra sa zicere „Mircea, fă-te că lucrezi!” şi până la eternul Ion Iliescu şi paternul Traian Bă­sescu şi pupila U­drea, toată ziua la televizor.  Se lucrează pe mete­re­zele vizuale (dă-i cu sapa-n gu­ră!) ca pe mo­şia de la Na­na… Dacă „mo­şierul”    s-ar pricepe tot aşa de bine şi la pământ cum pretinde că se pricepe la apă, atunci ar creşte cucuruzul în România cât rachetele americane din Baza Deveselu… Puşchea pe lim­bă!  Apă egal Băselu. Egal Flo­tă, dusă pe Marea Nordului şi nemai­întoarsă acasă. Apă egal DNA, cu toate „trans­­pi­raţiile” divers parfumate. Şi apă mai în­seamnă, potrivit jurnale­lor intime ale serviciilor de informaţii, calea cea mai scurtă prin care Elena făcea, nevăzută în noapte, naveta pe Herăstrău, până la Co­tro­ceni, ave Traian, pupatum şi retur…
Avem popor spectator şi telespectator (şi foarte ascultat şi as­cul­tător!). Avem şi actori, ju­caţi şi dejucaţi. De regizo­ri ce să mai vorbim… În­ce­pând cu Sergiu Nicolaescu  şi fantomele înarmate ale Revo­lu­ţiei, care cică au tras în noi şi terminând cu te miri ce anoni­mus cinema­tograficus Col­dea… Care, po­trivit Ele­nei din Pleşcoi, s-ar fi anterebelizat împotriva tă­­ti­cu­lui său făcător, Traian, Cel, atunci, pe cel mai mare val. Şi a întors cheia în broasca serviciu­lui prea bine informat şi n-a mai împins-o pre dânsa, după cum fu po­run­ca, prin gaura cheii spre fotoliul cotrocenial, unde să se aşeze numai „bună pentru România” („mai bună ca ţe­li­na!”). Acţiune în doi timpi şi trei mişcări. Timpul unu,  varianta unu: scos din joc Victor-doctor-plagiator-pro­­curor-acoperit cu sutană SIE; Va­­­rianta doi – eliminat în­suşi Johannissimus Cibinus, pe care însuşi Vostradamus îl anticipase cu viitorul drept Suc­ce­sorul… Iar asta cu dra­ga de Anny…
Timpul doi: Cea mai bu­nă decât ţelina să crească mare în poziţia 3… din sonda­je… Doar că haína Macovei, care şi ea voia tot poziţia 3 şi chiar imaculatul Brânză au făcut totul pe de-a-n doaselea. Astfel încât să se ca­ni­bali­zeze tot mai puţin rămasul elec­tora­t oranj şi să adjudece Că­lin Anton Ştefan Popescu Tă­riceanu „tarlaua” mult râv­nită de pe care să-şi negocieze poziţia…
Timpul trei: socoteala „de-acasă” n-a mai ieşit… deşi a intrat fix în broasca pe care nu putea s-o înghită nici mă­car Ioan Olteanu, că orăcăia…  Şi uite aşa, dânsa n-a mai intrat în trânsa şi nici în turul 2, ci a nimerit în alt tur, cu toa­te consecinţele perdanţilor de rigoare. Dacă şi cu parcă… Cine ar fi crezut că nu doar „Lenuţa” prezi­den­ţială nu va pupa Cotroceniul şi că nici măcar favoritul acestei curse de raliu turbat, evidentul Ponta, nu va ajunge în „scaun”… cu toată viteza sa de Formula Unu. Nu este întotdeauna pentru cine se pregăteşte…
Şi dacă tot am început cu „trăiască” poporul, acto­rii şi regizorul, nu putem în­cheia decât cu… „Hail”! Numai că „omul antisistem”, născocit ca un virus pe Facebook, este atât de lent la oglindă! Şi până-şi învaţă ro­lul, no fain, tocmai se gată şi mandatul.
Noi, ăştia, votanţii naivi într-un sens sau în altul, viaţa ne-o consumăm în continuare la televizor. S-ar putea crede că-mi pun singur beţe-n roa­te şi-n me­se­rie,  tocmai când re­­în­cep o emisiune TV sub poalele Tâmpei.
Tocmai se desfăşoară din plin „Festivalul Cătuşelor”. După fa­za pe judeţe şi pe mi­nistere, evident, urmează şi faza fina­lă. Vânător-premier vânat  de însuşi vânatul său a mai fost… Ce ar mai putea să mai fie? Decât un preşedinte cu „Escu”, con­­­dam­nat pentru fapte gra­ve, ca să ocupe Ro­mânia toată cartea re­cor­du­rilor în materie de corupţie. Cine să aibă întâietate? Se va începe cu un pre­şedinte răs­punzător pentru crimele de la Re­voluţie şi Mineriadă? Sau, cu un preşedinte care s-a urcat călare peste popor pe valul an­tico­rupţiei şi care s-a trezit el însuşi în fruntea corupţiei, conducând marină­reş­te cel mai mare sistem ma­fiot?

About Ion Mânzală

ION MÂNZALĂ este jurnalist, realizator TV, scriitor şi editor de carte. Luptător vechi pe „frontul anticorupţie”, autorul locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Braşov.